Maya
ai lacrimi în tine?
goleşte-te de ele!
şi râzi demonic,
deşi aură de lumină în juru-ţi
tu mai ai
şi acoperă cu blesteme
păcatul de a exista
şi speră că vei fi învingător
măcar în altă viaţă…
Oglinda oarbă
Cutremură pământul de
paşii gândurilor
îngenunchează şi zdreleşte
ţesutul veşted
cu ale tale mâini însângerate
de atingeri celeste interzise
şi pletele-ţi să înfioare
în tresărirea lor
frunzele-i veştede
sărută în ţărână lacrimile
tale
căci prin ţărâna asta
se rătăcise
pasul său
acum o clipă
şi iartă-i nepăsarea de om
că doar iubeşte…
Ciob
Te-am aşteptat lângă
statuia gândului meu.
Dar ea era chiar tu
şi s-a sfărâmat
în aşteptarea ta.
Şi mă tot rănesc
în cioburi de cer
de fiecare dată
când îmi ridic gândul spre tine.
Epitaf
«Sunt pământ sub
picioarele giganţilor
care pot fi oameni.
Aş vrea să am unghii ascuţite
să-mi pot smulge carnea
şi vulturii să se hrănească
din ea
să-şi continue rostul
creaţiei…»
Atâta bine pot face pe lume!
